10 trenduri și soluții pentru 2022: Viitorul muncii și al competențelor
Source: Unsplash
1. Șomajul și redresarea pieței muncii în și post-pandemie
Pentru al doilea an la rând, pandemia a împiedicat redresarea completă a economiei la nivel global și, ca urmare, și a piețelor muncii. Ritmul de redresare a activității economice a fost puternic influențat de rata de vaccinare și de măsurile de reducere a răspândirii virusului. Astfel, țările care au reușit să crească rata de vaccinare la nivelul populației și să izoleze bolnavii, au pierdut mai puțin decât țările care nu au putut implementa aceste măsuri.
La nivelul Uniunii Europene, în ultimul trimestru al anului 2021, rata șomajului a continuat să scadă și a ajuns sub nivelul celui raportat înainte de izbucnirea pandemiei la un nivel record de 6,4% în UE și 7% în zona euro. În majoritatea statelor membre, ratele șomajului au fost în scădere la sfârșitul anului trecut.
Pandemia Covid-19 încă persistă, iar piața muncii nu va reuși să revină la nivelul de dinainte de izbucnirea acesteia în 2020. În 2022, se estimează că șomajul global va rămâne la un nivel ridicat, de 207 milioane de oameni, depășind nivelul din 2019 cu aproximativ 21 de milioane.
2. Creșterea economică în scădere
În 2022, creșterea economică la nivel mondial va cunoaște o scădere a ritmului de la 5,5% la 4,1% conform estimărilor Băncii Mondiale. Aceasta este o consecință a blocajelor întâlnite de-a lungul lanțurilor de aprovizionare în timpul ultimilor doi ani de pandemie. Scăderea volumului de muncă și de activitate economică cauzată de restricțiile severe impuse pentru contracararea virusului Sars-Cov-II, împreună cu creșterea prețurilor la energie și mâncare, au condus la creșterea inflației în cele mai multe țări ale lumii. La nivel regional și local, în țările din Centrul și Estul Europei, acest lucru se resimte mai puternic din cauza conflictului militar din Ucraina izbucnit în februarie 2022.
În ceea ce privește situația la nivelul Uniunii Europene, după o redresare de 5,3% în 2021, se estimează că economia U.E. va crește cu 4,0% în 2022, la fel ca în zona euro, și cu 2,8% în 2023 (2,7% în zona euro).
3. Turismul în 2022
Odată cu reducerea numărului de restricții și a creșterii ratei de vaccinare, sectorul turismului va cunoaște o revenire în 2022. World Travel & Tourism Council (WTTC) estimează că, în 2022, turismul are potențialul de a genera 58 milioane de job-uri și 8,6 miliarde $, ceea ce ar putea accelera revenirea economiei globale. Astfel, sectorul ar putea ajunge la un număr de job-uri disponibile cu doar 1% sub nivelul celui înregistrat înainte de izbucnirea pandemiei și cu 21,5% mai mare decât în 2020.
După un al doilea an în care pandemia Covid-19 a surprins populația lumii cu noi variante de virus, se estimează că, în 2022, cererea pentru călătorii atipice va crește. Astfel, pentru a evita aglomerația în cele mai cunoscute destinații turistice ale lumii, unele platforme de turism recomandă înlocuirea unei țări precum Italia cu Croația, în care turiștii pot găsi atracții turistice similare. Un exemplu îl reprezintă amfiteatrele romane.
Un alt trend pentru 2022 este alegerea unei experiențe care să compenseze pentru toate călătoriile amânate sau anulate de-a lungul celor doi ani de pandemie. Acest tip de călătorie va include și petrecerea vacanței cu membri ai familiei în încercarea de a consolida relațiile afectate de restricțiile impuse pentru a reduce răspândirea virusului.
4. Diferențe de gen: femeile vor fi în continuare mai afectate
Pandemia a accentuat inegalitățile de gen. Astfel, femeile, cu precădere cele tinere, au fost cele mai afectate de felul în care pandemia a transformat piața muncii la nivel global. Chiar și înainte de 2020, provocările legate de munca decentă erau mai pronunțate printre femei: acestea erau remunerate cu salarii mai mici pentru același tip de muncă și, în mod frecvent, nevoite să se confrunte cu condiții mai puțin favorabile de muncă decât bărbații. Conform unei analize realizate de UN Women și UN Development Programme (UNDP), aproximativ 435 de milioane de femei și fete din lume ar fi trăit cu mai puțin de 1,99$ pe zi și 47 milioane femei ar fi căzut în sărăcie ca rezultat al șocului economic provocat de lockdown-uri. (UN Women 2020)
Conform World Economic Forum, pandemia a condus la creșterea numărului estimat de ani pentru ca diferențele de gen să fie acoperite. Dacă înainte de pandemie ar mai fi durat 99,5 ani până când egalitatea între femei și bărbați să fie atinsă, durata a crescut în doar 12 luni la 136,5 ani.
5. Marea demisie va continua și în 2022
Marea demisie (The Great resignation), un trend început încă dinainte de izbucnirea pandemiei, va continua și în 2022. În 2021, 2,9 % din forța de muncă din S.U.A. a demisionat. Cei mai mulți angajați își doresc schimbarea locului de muncă pentru o remunerație mai bună și beneficii suplimentare.
Organizațiile care au cele mai mari dificultăți în a-și păstra angajații pe o perioadă lungă de timp sunt cele din retail, HoReCa, educație și din domeniul administrativ și al asistenței de birou, industrii care se confruntau cu dificultăți în retenția angajaților și înainte de pandemie. În 2022, pe teritoriul S.U.A., 31% dintre lucrătorii din retail și 26% dintre cei care au un job în HoReCa își vor căuta un nou loc de muncă. Astfel, companiile din aceste industrii ar trebui să își regândească strategiile de retenție a personalului pe baza noilor realități de pe piața muncii - angajați epuizați, privați deseori de viața personală de-a lungul lockdown-urilor și a turelor suplimentare și stresați din cauza riscului de îmbolnăvire la locul de muncă.
6. Munca hibrid: cerere mai pronunțată pentru flexibilitate la locul de muncă
Pandemia a accelerat transformări al căror ritm nu putea fi anticipat acum doi ani pe piața muncii. Organizațiile a căror activitate permite desfășurarea activității de acasă pot oferi acum job-uri fie 100% remote (care nu implică prezența fizică la sediul sau birourile angajatorului), fie hibrid (o parte din activitate se desfășoară acasă sau într-un alt loc ales de lucrător, iar restul activității de la birou).
Noua flexibilitate întâlnită în mediul organizațional permite unui număr mai mare de angajați să se bucure de avantajele unui mod de lucru hibrid care, înainte de pandemie, era întâlnit cu precădere printre cei care lucrau în poziții de middle și top management.
În 2022, peste 75% dintre cei al căror job presupune utilizarea de idei și noțiuni abstracte se așteaptă să poată lucra într-un sistem hibrid. Așa cum precizează profesorul Nicholas Bloom de la Universitatea Stanford, pe lângă cei care pot lucra într-un sistem hibrid, există și lucrătorii a căror activitate presupune prezența fizică, precum cei din domeniul sănătății, retail sau producție. Bloom împarte lucrătorii în trei categorii principale: cei care vor lucra exclusiv de acasă, cei care nu pot lucra deloc de acasă și cei care vor lucra într-un model hibrid.
În ceea ce privește job-urile care nu vor mai solicita deloc prezența fizică la birou, angajatorii vor întâlni o provocare legată de funcționarea echipelor și integrarea noilor angajați. Echipele vor lucra 100% în mediul virtual fără a avea ocazia să se și cunoască reciproc în mediul fizic. Soluțiile vor fi diferite în funcție de cultura organizațională a fiecărei companii, dar și de specificul fiecărui departament în parte. De exemplu, în unele echipe va funcționa mai bine controlul, pe când, în altele, încrederea va fi catalizatorul pentru a crește productivitatea. Conform World Economic Forum, organizațiile vor fi nevoite să găsească soluții atât pentru angajații care preferă modelele tradiționale de lucru, dar și pentru cei care le preferă pe cele nou-apărute.
7. Productivitatea în noua normalitate
În contextul mutării cele mai mari părți a activității în mediul virtual, angajatorii investesc din ce în ce mai mult în tehnologie pentru a monitoriza productivitatea angajaților. Aceștia sunt interesați să analizeze comportamentul angajaților în folosirea emailului și a platformelor de comunicare (mesagerie internă, întâlniri online) pentru a-și modifica în mod relevant strategiile cu privirea la creșterea productivității muncii. Provocarea pentru angajatorii care folosesc acest tip de monitorizare este să se asigure că un astfel de demers are în vedere dobândirea de date privind comportamentele și nu acțiunile individuale ale angajaților. Riscul unei astfel de monitorizări este scăderea încrederii angajaților în angajatori și dobândirea sentimentului că nu le este respectată intimitatea.
Creșterea productivității are o miză mare la nivel macroeconomic. În 2020, Fondul Monetar Internațional raporta că măsurile de securitate luate pentru diminuarea răspândirii virusului vor fi contribuit la un declin de 4,9% în economia globală. Chiar și înainte de izbucnirea pandemiei, tensiunile geopolitice și barierele impuse în comerț amenințau ritmul de creștere a productivității prin întreruperea lanțurilor de aprovizionare și crearea unor vulnerabilități financiare. Așadar, măsurarea productivității este pasul natural care urmează celor doi ani de pandemie în care cea mai mare parte a activităților a fost mutată în mediul virtual. Angajatorii au nevoie să își creeze noi sisteme de măsurare ca urmare a transformării modului de lucru dintr-unul tradițional într-unul hibrid sau 100% remote.
8. Antreprenoriatul
Pe măsură ce economiile devin din ce în ce mai automatizate, capacitatea lor de a genera noi locuri de muncă va scădea ca urmare a înlocuirii forței de muncă umane cu tehnologia în sectoarele industriale. Job-urile remunerate cu salarii mici vor fi cele mai afectate. Pentru a contracara efectele tehnologizării sectoarelor industriale, o soluție este antreprenoriatul creativ. Totuși, nu toate țările lumii au un ecosistem puternic care să susțină antreprenorii și este nevoie ca activitatea antreprenorială să fie susținută de către cât mai mulți stakeholderi implicați în activitatea economică a unei țări.
În contextul Marii demisii și al efectelor pandemiei asupra stilului de viață, afacerile noi care se creează sunt din ce în ce mai mici. Antreprenorii preferă să lucreze cu contractori independenți/freelanceri decât să angajeze. În 2020, numărul de antreprenori care lucrează singuri a crescut, în timp ce numărul celor care angajează a scăzut cu 2,4%. Acest trend va continua și în 2022.
9. Educația și efectele pandemiei asupra tinerilor
Elevii și studenții de acum riscă pierderi în valoare de 17 miliarde de dolari de-a lungul vieții (la valoarea actuală a acestora), echivalentul a 14% din PIB-ul global actual, ca urmare a închiderii școlilor și a șocurilor economice cauzate de pandemia Covid-19. Tinerii din medii defavorizate au fost cei mai afectați, pentru că sănătatea și siguranța lor a fost pusă în pericol. Aceștia au devenit și mai vulnerabili în fața violenței domestice și a impunerii de către adulți de a realiza sarcini de muncă. Un raport publicat de Banca Mondială la finalul lui 2021 relevă faptul că, în țările cu venituri mici și mijlocii, 70% dintre copii și tineri nu puteau citi și nici înțelege un text până la vârsta de zece ani, încadrare care poartă numele de Learning poverty (Sărăcie a învățării).
În România, peste 40% dintre copii trăiesc în sărăcie, ceea ce, în lipsa educației, se va traduce în câțiva ani în incapacitatea ca aceștia să își găsească un loc de muncă. Prioritatea privește facilitarea dobândirii de competențe de bază de citire, scriere și comunicare pentru copiii până în 10 ani, dar și dezvoltarea competențelor digitale și vocaționale pentru cei din gimnaziu și liceu.
10. Criza refugiaților din Ucraina
Criza din Ucraina ar putea conduce la un număr de 5 milioane de persoane refugiate. Până în acest moment, principalele țări care au găzduit refugiați ai războiului din Ucraina sunt Polonia (aprox. 1,8 milioane oameni), România (aprox. 460.000 oameni), Moldova (aprox. 340.000) și Ungaria (aprox. 270.000). Europa se confruntă cu cea mai mare criză umanitară de la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial până în prezent.
Până la izbucnirea crizei sanitare Covid-19 și a celei umanitare din Ucraina, persoanele vulnerabile precum femeile, tinerii și cei cu dizabilități erau deja dezavantajate și găseau mai greu un loc de muncă decât persoanele din categoriile privilegiate. Odată cu și ca urmare a celor două crize, situația acestora devine și mai dificilă, iar 2022 va fi anul în care atât organizațiile din sectorul public, cât și din cel privat, vor fi nevoite să se adapteze la noua realitate și să intensifice eforturile de ajutorare a celor aflați în dificultate.