[P]Decarbonizare și energie sustenabilă în noul context geopolitic

Cea de-a doua conversație publică din cadrul Sustainable Futures a avut loc pe 30 martie și a reunit experți în sectorul energetic din mediul privat, non-guvernamental și politic. Tema întâlnirii a fost Decarbonizare și energie sustenabilă în noul context geopolitic.

Decarbonizarea este un subiect de actualitate și, odată cu izbucnirea conflictului militar din Ucraina, a devenit unul de maximă importanță, care privește securitatea țării noastre.

În acest moment, principala provocare cu care România se confruntă pe plan energetic este dependența de importurile de resurse, cu precădere, cele de gaz natural care provin din Rusia. Pe lângă această provocare principală, o a doua este atingerea obiectivului cu privire la atingerea neutralității climatice până în 2030. Astfel, soluțiile pe care Guvernul României le are în vedere privesc tranziția către sursele de energie regenerabilă, dar și folosirea unor resurse actuale prezente în țara noastră pentru a înlocui energia provenită din materia primă importată.

„Pentru decarbonizarea sectorului de energie și atingerea obiectivului de neutralitate climatică, sursele de energie regenerabilă, eficiența energetică, gazul natural și energia nucleară vor juca un rol important. În acest context, trecerea de la cărbune la surse regenerabile de energie este o acțiune impetuos necesară pentru a ne atinge obiectivele în domeniul securității energetice țintite de România până în 2030. Pe plan național, trebuie să ne concentrăm pe investiții necesare creșterii contribuției energiei regenerabile în mixul energetic, inclusiv exploatarea potențialului energetic off-shore în Marea Neagră, stocarea pe scară largă a energiei electrice și utilizarea hidrogenului pentru decarbonizarea sectorului.”

George Lazăr, Secretar de Stat, Ministerul Energiei

Riscul major pe care îl prezintă actuala criză energetică este implementarea de soluții rapide care nu au în vedere impactul pe termen mediu și lung asupra mediului. Orieta Hurlea, Country Manager, WWF România, avertizează faptul că repornirea unor proiecte vechi ce vizează hidrocentralele, mai ales pe cele din ariile protejate, vor afecta ecosistemele și așa vulnerabile din anumite zone ale țării.

Există totuși soluții de tip „no regret” pe care statul le poate accesa în aceste condiții, iar acestea presupun investițiile în energiile renovabile precum energia solară, eoliană sau cele care se bazează pe apă și biomasă. Indiferent de soluțiile alese, orice decizie trebuie fundamentată pe studii. Este nevoie de analiză și dovezi care să conducă către opțiuni de tip „no regret”, așa cum precizează Corina Murafa, Expert în Energy Policy. Tot ea adaugă că, din păcate, în România nu există un precedent al agregării datelor în mod rapid și nici a unei colaborări între actori din diverse medii pentru a dezbate în mod non-ideologic aceste provocări. O veste bună este includerea în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a unui obiectiv pentru ca România să aibă o strategie cu privire la hidrogen până în 2023.  

Hidrogenul curat reprezintă un nou trend în industria energetică la nivel global. Acesta se obține prin electroliza apei folosind electricitate din surse regenerabile și care nu emite gaze cu efect de seră în timpul producerii.

În România, companiile energetice și cercetătorii din domeniu au inițiat deja proiecte ce au la bază producerea de hidrogen. În lipsa unei strategii guvernamentale, însă, cererea de hidrogen verde va fi prea mică. Promisiunea Guvernului conform PNRR pentru ca România să aibă o astfel de strategie în 2023 este încurajatoare.

„E important ca noi, ca societate, să discutăm despre ce înseamnă decarbonizare și angajamentele pe care ni le-am asumat față de Comisia Europeană, care este foarte hotărâtă să mergem până la capăt cu implementarea. Energia e pe buzele tuturor și în portofelele tuturor. Vedem cu toții ce înseamnă factura la energie electrică și prețul carburanților la pompă. Avem parte de provocări suplimentare în această perioadă, dar există și opțiuni de tip „no regret”. Ministerul Energiei are niște direcții foarte bune, cum ar fi schemele de ajutor de stat pe energie regenerabilă. Aceasta este o opțiune de tip “no regret”, pentru că nu putem să regretăm dacă ne creștem capacitatea pe energie regenerabilă, din punct de vedere social, economic și al sănătății noastre, a tuturor, pentru că vom respira un aer mai curat.”

Corina Murafa, Expert în Energy Policy

În ceea ce privește mediul privat, principala provocare în noul context global o reprezintă păstrarea competitivității. Investițiile în energia bazată pe surse renovabile sunt relevante atâta timp cât permit companiilor să rămână competitive pe piață. Deși există acces la tehnologie și decarbonizarea este posibilă pentru companiile din mediul privat, păstrarea sau creșterea capacității de producție folosind resurse renovabile este esențială. În caz contrar, companiile care fac astfel de investiții riscă ieșirea de pe piață.

„În momentul de față, tehnologia ne permite să facem trecerea de la combustibili fosili la surse alternative de energie. Două aspecte sunt complicate însă. Primul e legat de consumator, pentru că el abia acum percepe costurile legate de dependența de combustibilii fosili, în vreme ce discuțiile legate de decarbonizare s-au purtat doar la nivel înalt, nu și în rândul cetățenilor. A doua provocare privește mediul de business și riscul companiilor de a-și pierde competitivitatea în ciuda faptului că au făcut investițiile necesare decarbonificării cu succes.”

Radu Burnete, Director Executiv, Confederația Patronală Concordia

Pentru cetățeni, presiunea pe prețul la energie electrică se resimte din ce în ce mai puternic. Ne putem aștepta la energie scumpă în următorii patru-cinci ani, chiar și în contextul plafonării prețului la energie, recent implementată de Guvern. 

Singura soluție pentru ca prețul să scadă este ca România să facă investiții în noi capacități de producție. Chiar dacă reușim să ne decarbonizăm, necesarul de energie va crește. Din păcate, în ultimii 30 de ani, companiile de stat nu au reușit să facă astfel de investiții cu succes. Singurele două capacități de producție în acest interval de timp au fost Centrala de la Brazi, inițiativă privată a PETROM și parcurile eoliene. Companii precum Romgaz, Nuclearelectrica sau Electrica încă nu dau semnale că ar putea crește noi capacități de producție relevante până în 2030. De aceea, așa cum precizează Radu Burnete, este și mai mare nevoie de inițiative din mediul privat. În momentul de față, la nivel european, ca urmare a conflictului din Ucraina, companiile vor din ce în ce mai mult să investească în energie solară, eoliană și nucleară, dar România nu este foarte atractivă din cauza precedentului creat în acești ultimi 30 de ani.

O altă posibilă direcție de acțiune pentru ca prețul la energie să scadă este și producerea de energie pe cont propriu prin încurajarea cetățenilor de a deveni prosumatori. În România, există în prezent 14.000 prosumatori. Avantajele instalării unor panouri solare și a producerii de energie pe cont propriu privesc în principal oportunitățile de dezvoltare economică și, în unele cazuri, o fiabilitate mai bună decât cea a rețelei centralizate.

„În continuare există haos mai ales la nivel de calcul al Return on Investment (randamentul investiției). Persoana fizică vrea să își monteze panouri fotovoltaice, pentru că s-a mărit prețul la factură. Sunt pe de-o parte cei care vor să facă investiția pe cont propriu, dar și cei care și-au dorit direct subvenție de la stat. Cei care au vrut să facă investiția au fost convinși de instalatori și alte persoane să apeleze totuși la subvenție dacă se poate. De-a lungul celor doi ani de pandemie, au fost emise diverse comunicate de presă și, din păcate nu s-a urmărit un fir roșu al pandemiei. Ca urmare, au fost respinse peste 15.000 de dosare în primul an.”

Claudiu Butacu, Cofondator și Chairman, EFdeN

Tranziția de la energie care se bazează pe combustibili fosili la energie provenită din surse renovabile necesită investiții. În mediul privat, prezența subvențiilor de la stat poate fi problematică. Astfel, conform lui Iulian Nedea, CEO și cofondator Simtel, dacă există posibilitatea atragerii de fonduri de la stat, companiile nu vor mai fi motivate să investească ele însele în retehnologizare și modernizare.

„Când lucrurile începeau să se întâmple și oamenii să înțeleagă necesitatea eficientizării consumului de energie, au apărut din nou subvențiile. Pentru mine, subvențiile și sustenabilitatea sunt două care se bat cap în cap. Nu poți face sustenabilitate, lucruri pentru următoarele generații, dacă nu înțelegi că ai o problemă reală cu privire la eficientizarea consumului de energie.  Ani de-a rândul, în România, energia a fost foarte ieftină. Oamenii nu s-au concentrat pe a economisi energie electrică. Acum, într-adevăr sunt companii mari care se uită în această zonă din cauza prețului crescut la energie.”

Iulian Nedea, CEO și cofondator, Simtel

În ceea ce privește companiile mici care își doresc să investească în sustenabilitate, principala provocare o reprezintă lipsa resurselor financiare și a cunoștințelor necesare pentru a face o investiție rentabilă. Astfel, unele IMM-uri nu își permit să angajeze consultanți care să îi ghideze în procesul de a aplica principii din domeniul sustenabilității, cu precădere cele legate de eficiența energetică și tranziția către energia verde.

„Noi am ales să rezolvăm problema asta a energiei prin crearea unui concept adus pe piață în decembrie anul trecut, o platformă dedicată IMM-urilor, a companiilor cu cifră de afaceri de până în 5 milioane euro și unde dependența este cu atât mai mare pentru că se leagă de talia lor, de puterea lor financiară și, în ultimă instanță, și de expertiza lor. Pentru un IMM cu cifră de afaceri între 100.000 și 200.000 euro, acoperirea costurile în fiecare lună de activitate reprezintă o provocare, iar dificultatea asumării unei investiții este chiar o problemă reală. Ca să poți să îți eficientizezi consumul, trebuie să te retehnologizezi. Ca să te retehnologizezi, ai nevoie de surse de finanțare. Și atunci ne întoarcem la problema accesului la finanțare.” 

Teodora Petre, Manager Departament Dezvoltare, Raiffeisen Bank

Problema dependenței de resursele care provin din Rusia nu poate fi rezolvată facil și într-un timp foarte scurt. Există soluții la îndemână care pot atenua șocul produs în februarie 2022, însă cele mai multe dintre ele privesc un termen mediu și lung. 

România dispune de oportunități și resurse, însă există proiecte vechi care nu au fost încă implementate și este necesară accelerarea proceselor pentru a reduce sau elimina dependența de importuri.

„Nu va fi atât de simplu să obținem independența față de importurile de gaze din Rusia. Pentru a reuși, avem nevoie de creșterea eficienței energetice, de alte surse de producție sau de achiziție, ceea ce nu e posibil pe termen scurt. Există provocări și cu privire la posibilitățile de transport. Singură șansă de a face ceva pe termen scurt este creșterea eficienței energetice care se poate face prin investiții. Rețele de transport și de distribuție nu sunt suficient de bine pregătite pentru asta și trebuie să stimulăm cumva investițiile, pentru că, în condițiile de acum, nu suntem deloc atractivi pentru aceștia.”

Frank Hajdinjak, Vicepreședinte, Centrul Român al Energiei

În același timp, soluțiile privind independența energetică ar trebui să ia în considerare evitarea creării de parteneriate comerciale cu țări cu regimuri nedemocratice, care vor avea în final un cost mult mai crescut. Astfel, așa cum menționează Radu Burnete, Director Executiv, Confederația Patronală Concordia, România ar trebui să evite formarea unei noi dependențe similare cu cea față de Rusia în tranziția către energia verde. Un astfel de potențial partener de evitat este China, care ar putea exporta tehnologie și aparatură necesară tranziției, însă costul unei astfel de relații comerciale poate fi la fel de mare ca cel plătit în prezent în relație cu Rusia.

Pe termen scurt, o soluție la îndemână pentru reducerea gradului de dependență de gazul rusesc o reprezintă eficiența energetică ce se poate realiza prin reducerea consumului de energie. Elena Gaspar-Ion, Președinte, Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor propune o mai bună colaborare între autorități și instituțiile publice pentru a optimiza consumul de energie. Astfel, există posibilitatea organizării unor consilii consultative la care să participe personalul din școli și spitale pentru a înțelege de ce este necesar să facă schimbări prin care căldura, apa sau electricitatea să fie economisite.

Mihnea Cătuți, Head of Research, Energy Policy, propune o serie de soluții de creștere a eficienței energetice ușor de implementat. Astfel de măsuri sunt potrivite pe termen scurt pentru reducerea consumului și, în consecință, a gradului de dependență de importuri.

Mihnea Cătuți, Head of Research, Energy Policy 

Toate aceste măsuri propuse în cadrul Sustainable Futures #2 – Decarbonizare și energie sustenabilă în noul context geopolitic de către Mihnea Cătuți, Head of Research, Energy Policy nu pot fi făcute fără implicarea companiilor din mediul privat. De aceea, este nevoie ca statul să stimuleze investițiile prin subvenții, având însă în vedere faptul că acestea ar trebui doar să încurajeze investițiile, nu să le înlocuiască. 

Accelerarea procesului de izolare termică este o soluție propusă și de Otilia Nuțu, Policy Analyst, Expert Forum. Există deja dovada că această strategie funcționează: izolarea blocurilor de locuințe conduce la un consum cu 30% mai mic la nivel casnic. 

Așa cum preciza Corina Murafa, Expert în Energy Policy în cadrul evenimentului de pe 30 martie, soluțiile de tip „no regret” sunt necesare acum, chiar dacă nu vor avea efect pe termen scurt. Această perspectivă este consolidată și de Otilia Nuțu, Policy Analyst, Expert Forum, care declară:

Investițiile în tranziția de la combustibili fosili la surse de energie renovabilă ar trebui să înceapă acum. Nu există consecințe negative ale acestui tip de investiții, care oricum trebuie realizate pentru ca România să își atingă țintele propuse pentru 2030.

Criza energetică amplificată de conflictul din Ucraina aterizează într-un context în care România este în urmă cu gestionarea unei industrii cu impact negativ asupra mediului: cea a electronicelor și electrocasnicelor. Țara noastră nu dispune de facilități de reciclare pentru aparate care funcționează pe bază de lithium-ion, produse a căror cerere este în continuă creștere. Extracția acestor metale trebuie completată de reciclarea produselor deja uzate.

„Noi trimitem la reciclat în Germania și Franța. Există doi reciclatori în Turcia cu care negociem, doar că, nefiind în UE, ne confruntăm cu totul și cu totul alte piedici ca să ajungem acolo. Cred că reciclarea de astfel de produse va fi accelerată, pentru că nu este doar problema noastră, a României, ci una la nivel european.”

Elena Gaspar-Ion, Președinte, Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor

Provocările actuale necesită soluții rapide, dar eficiente. Dacă până în prezent planurile puteau fi dezordonate, acum este nevoie de aliniere, cooperare și identificarea acelor acțiuni care să aibă în vedere sustenabilitatea și asigurarea securității energetice, alimentare și de mediu pentru 2030. Așa cum precizează și Andrei Covatariu, Member of the Task Force on Digitalisation in Energy, United Nations Economic Commission for Europe, este mai important să ne punem acum întrebările dificile,  decât să ne grăbim cu implementarea unor soluții care ne pot costa mai mult în viitor.